Pe parcursul ultimilor șase ani, pe banca echipei Steaua s-au perindat 11 antrenori. Niciunul dintre cei 10 plecați deja n-a fost scutit de umilință. Toți au părăsit Ghencea cu reputația grav afectată de certitudinea că au abdicat de la principiile meseriei pentru a executa „indicațiile prețioase” ale lui Gigi Becali. Cu toate acestea, Steaua pare să rămână Mecca tehnicienilor.
Este o situație aparent paradoxală, al cărei răspuns e greu de găsit. De ce toți antrenorii par dispuși să se bage de bună-voie slugi (după cum clar s-a exprimat chiar Becali) la fostul cioban? Pentru glorie? Bani? Notorietate? Din dragoste față de culorile clubului (așa cum au pretins cei mai mulți dintre ei)? ProSport a încercat să afle, în cele ce urmează, ce se ascunde în spatele sintagmei rostite de toți cei veniți pe banca „roș-albaștrilor” în „era Becali”: „Steaua nu se refuză!”. Varianta lui Gigi Becali e simplă: „Vin pentru bani. Ei știu ce-i așteaptă și unde se bagă, n-au niciun motiv să se plângă. Dacă nu le convine, să nu se bage! Așa că antrenorii de la Steaua vin doar pentru banii mei aici”. Falsa scenă de afirmare Probabil că explicația oferită de latifundiar este, într-adevăr, un motiv al atracției fatale a antrenorilor pentru banca „roș-albaștrilor”. Mai sunt însă și alte motive importante. Toți cei veniți în Ghencea au plecat de la premisa că aici sunt întrunite condițiile pentru a face performanță: club puternic, stabilitate financiară, lot valoros. Mai departe, atașarea la cartea de vizită a unui mandat la Steaua ar trebui – teoretic – să atârne greu.
Toți cei veniți la Steaua s-au gândit, probabil, că vor folosi această rampă de lansare către alte echipe puternice. Antrenorul formației Steaua, oricare ar fi el, devine brusc o sursă de interes și de atracție. Capătă notorietate, primește spații generoase în buletinele de știri și în paginile ziarelor, vorbele sale capătă greutate. Folosit cum se cuvine, acest capital de imagine s-ar converti, chiar și după plecarea din Ghencea, în contracte bănoase. În sfârșit, motivul invocat de majoritatea antrenorilor – dragostea față de culorile clubului – probabil că e real într-un singur caz: Marius Lăcătuș. Umiliți pe gratis Realitatea arată că planurile de-acasă ale antrenorilor au fost fundamental eronate. În câteva cazuri (Pițurcă, Olăroiu) a fost vorba, într-adevăr, de venituri substanțiale. Cei mai mulți și-au vândut onoarea, orgoliul, personalitatea și independența pentru sume modeste. Unii (cum ar fi Țiți Dumitriu, Massimo Pedrazzini și Dorinel Munteanu) nici măcar pe atât, ultimul fiind și acum în proces cu Gigi Becali pentru o datorie de 50.000 de euro.
Performanțele obținute în Ghencea (inclusiv trei participări consecutive în grupele Ligii Campionilor și o semifinală de Cupa UEFA) n-au fost suficiente pentru a convinge vreun club cu nume din străinătate să le ceară serviciile demișilor de la Steaua. Într-un singur caz (Victor Pițurcă), antrenorul a ajuns la națională, dar atunci (în 2005) a fost vorba despre niște jocuri de culise, și nu de o recunoaștere a calităților. Mai mult decât atât, cota multora dintre cei trecuți prin Ghencea pare să fi scăzut.
Brandul Steaua nu ajută
O simplă privire peste tabelul alăturat arată că este falsă ideea conform căreia trecerea Stelei în palmaresul unui antrenor i-ar crește acestuia cota, ajutându-l să promoveze în carieră. Dintre cei zece tehnicieni schimbați de „roș-albaștri” în ultimii șase ani, cinci sunt în acest moment șomeri. Alți trei pregătesc acum echipe de duzină. Unul (Pedrazzini) a revenit la condiția dinaintea mandatului de la Steaua, aceea de antrenor secund. Unul singur (Zenga) a ajuns unde-și propusese, în Serie A, dar e greu de spus că acest lucru s-a petrecut datorită experienței de la Steaua. Celebrul fost fotbalist italian a pregătit, după ce a fost dat afară din Ghencea, alte patru formații (inclusiv Dinamo!) înainte de a descinde în prima ligă italiană, la Catania (2008) și Palermo (2009).
Concluzia care se impune din traiectoria antrenorilor trecuți pe la Steaua: mandatul petrecut în Ghencea nu le-a influențat valoarea sau cota, fiecare urmând cariera la care-i dă dreptul valoarea. Socoteala unui așa-zis sacrificiu – „Sufăr acum, suportând hachițele și bădărănia patronului, dar am de câștigat mai târziu” – e greșită.
Toți au venit pentru bani! Știau ce-i așteaptă la Steaua. Când au semnat, au acceptat condițiile în care se lucrează aici Gigi Becali, patron Steaua Când am preluat Steaua ultima oară, eram deja angajat al clubului. Pentru mine a fost ceva pozitiv Dumitru Dumitriu, fost antrenor Steaua
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER